Evaluarea riscului parodontal

Procentul de sângerare la sondare (BOP)

Sângerarea la sondare (BOP) se determină prin sondare ușoară până la fundul pungii cu o sondă parodontală standardizată.

Rezultatul este dihotomic: pozitiv sau negativ. Forța aplicată nu trebuie să depășească 0,25N (25g).

BOP se măsoară în patru situsuri per dinte (mezio-vestibular, mijloc-vestibular, disto-vestibular și mijloc-oral). Cel mai bine se procedează pe cadrane, mai întâi măsurătorile vestibulare, apoi cele orale.

Scorul de sângerare la sondare reprezintă numărul de situsuri pozitive împărțit la numărul total de situsuri, înmulțit cu 100.

Numărul de pungi parodontale cu adâncimi de sondare ≥5mm

Se sondează delicat patru situsuri per dinte (mezio-vestibular, mijloc-vestibular, disto-vestibular și mijloc-lingual). Se notează numărul pungilor de 5mm sau mai adânci.

La evaluarea riscului pacientului pentru progresia bolii, numărul pungilor reziduale cu o adâncime de sondare ≥5 mm este evaluat ca al doilea indicator de risc pentru recidiva bolii în diagrama funcțională a evaluării riscului. Scala este liniară, valorile critice pe vector fiind 2, 4, 6, 8, 10 și ≥12%.

Persoanele cu până la 4 pungi reziduale pot fi considerate pacienți cu risc relativ scăzut, în timp ce pacienții cu mai mult de 8 pungi reziduale pot fi considerați persoane cu risc crescut de recidivă a bolii.

Numărul de dinți pierduți

În scopul prezentei evaluări a riscului, o dentiție completă cuprinde 28 de dinți (molarii de minte sunt excluși). Molarii de minte care au migrat mezial în poziția molarilor secunzi sunt considerați molari secunzi.

Se numără dinții pierduți din dentiția fără molarii de minte (28 de dinți), indiferent dacă au fost înlocuiți sau nu. Și această scală este liniară, valorile critice pe vector fiind 2, 4, 6, 8, 10 și ≥12.

Persoanele cu până la 4 dinți pierduți pot fi încadrate în categoria de risc scăzut, în timp ce pacienții cu mai mult de 8 dinți pierduți pot fi încadrați în categoria de risc crescut.

Procentul de pierdere osoasă raportat la vârsta pacientului

Procentul de pierdere osoasă se estimează pe radiografiile dinților laterali. Situsul cu cea mai mare pierdere furnizează valoarea pierderii osoase.

Nivelul osos de referință este considerat la 1mm apical de joncțiunea smalț-cement (CEJ). Pierderea osoasă se estimează aproximativ în trepte de 10%. În cazurile în care nu sunt disponibile radiografii periapicale, se pot folosi radiografii bitewing. În scopul acestei aproximări, pierderea osoasă se estimează la 10% per mm.

La evaluarea riscului pacientului pentru progresia bolii, amploarea pierderii osoase alveolare raportată la vârsta pacientului este estimată ca al patrulea indicator de risc pentru recidiva bolii în diagrama funcțională a evaluării riscului.

Factori sistemici

Cele mai solide dovezi privind modificarea susceptibilității la boală și/sau a progresiei bolii parodontale provin din studii efectuate pe populații cu diabet zaharat de tip I și de tip II (insulinodependent și non-insulinodependent).

Trebuie avut în vedere că impactul diabetului asupra bolilor parodontale a fost documentat la pacienți cu boală parodontală netratată, în timp ce, până în prezent, nu există dovezi clare pentru pacienții tratați. Este totuși rezonabil să presupunem că influența afecțiunilor sistemice poate afecta și recidiva bolii.

La evaluarea riscului pacientului pentru progresia bolii, factorii sistemici, dacă sunt cunoscuți, sunt luați în considerare doar ca al cincilea indicator de risc pentru recidiva bolii în diagrama funcțională a evaluării riscului. În acest caz, pentru acest vector se marchează zona de risc crescut. Dacă nu sunt cunoscuți sau sunt absenți, factorii sistemici nu sunt luați în considerare în evaluarea globală a riscului.

Factori de mediu

Consumul de tutun, în principal sub formă de fumat și mai puțin prin prizare sau mestecare, influențează susceptibilitatea și rezultatul tratamentului la pacienții cu parodontită cronică.

La evaluarea riscului pacientului pentru progresia bolii, factorii de mediu, precum fumatul, trebuie luați în considerare ca al șaselea factor de risc pentru progresia bolii parodontale în diagrama funcțională a evaluării riscului.

În ciuda dovezilor limitate disponibile care asociază fumatul de țigări cu rezultate mai slabe în timpul terapiei parodontale de susținere (SPT), pare rezonabil ca fumătorii înrăiți (≥20 țigări/zi) să fie încadrați într-o grupă de risc mai mare în faza de menținere.

În timp ce nefumătorii (NS) și foștii fumători (FS: la peste 5 ani de la renunțare) au un risc relativ scăzut de recidivă a parodontitei, fumătorii înrăiți (HS: definiți ca persoane care fumează mai mult de un pachet pe zi) prezintă cu siguranță un risc crescut.

Fumătorii ocazionali (OS: <10 țigări pe zi) și fumătorii moderați (MS: 10-19 țigări pe zi) pot fi considerați ca având un risc moderat de progresie a bolii.

Referință bibliografică

LANG N P, TONETTI M S: Periodontal risk assessment (PRA) for patients in supportive periodontal therapy (SPT). Oral Health Prev Dent 1: 7-16 (2003).